Minciuna e şchioapă şi slab informată

Maria se trezise cam târziu luni dimineaţă, sărise peste câteva etape premergătoare mersului la lucru, chiar şi peste fardat, lucru neobişnuit pentru ea – de obicei stătea câte douăzeci de minute în faţa oglinzii. “Mă fardez în maşină, nu mai am timp să stau acum să mă aranjez”, işi spuse.
Acest lucru, plus excesul de viteză exact în dreptul unui radar amplasat între două intersecţii de pe Splaiul Unirii fusese motivul pentru care o oprise agentul de circulaţie. Avea trusa de farduri în poală, pensula într-o mână şi oglinda retrovizoare îndreptată nefiresc în jos, într-o poziţie care o trăda. Nu a mai avut nici un argument care să-i susţină nevinovăţia în faţa agentului de circulaţie, era evident cu ce se ocupa ea în timp ce conducea.
- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Popescu de la Poliţia Rutieră (…) Permisul şi talonul la control, vă rog.
- Domnişoară! Avocat Maria B.
- Mă scuzaţi, actele, vă rog.
- Ştiţi, mă grăbeam tare, am o şedinţă la ora 9 şi nu-mi pot permite să întârzii.
- Înseamnă că aveţi maşina timpului, pentru că este deja 9:25.
- Vedeţi! Este foarte important să…
- Îmi pare rău, mă simt nevoit să vă reţin permisul, sunteţi un pericol pentru trafic.
- Dar…
- Îmi pare rău.
A doua zi se trezi şi mai târziu decât în dimineaţa precedentă.
Îşi aminti instant de povestea de luni dimineaţă şi rememorarea faptelor o plesni aproape la fel de tare ca gândul că a uitat să cumpere cafea pentru dimineaţa asta şi că, peste toate astea mai presus decât orice – va trebui să meargă la birou cu troleibuzul. Ea cu troleibuzul?! Să-şi frece deux-piece-ul de toţi nespălaţii, să respire acelasi aer cu pulimea într-un spaţiu închis de câtiva metri pătraţi?
- Futu-l în gură de neşcolarizat, mi-a oprit carnetul! Ţăranul dracului! îşi spuse cu voce tare. Da, să creadă el că-mi frec eu coatele de toată pleava în transportul în
comun. Să le-o trag, iau maşina!
Plecă cu gândul că ceea ce se întâmplase în ziua precedendă fusese decât un accident, pe ea nu o oprise niciodată vreun poliţist, sau dacă o oprise zâmbise frumos şi plecase în secunda urmatoare fără nici un fel de problemă. Fusese doar o întamplare nefericită faptul că ieri o oprise un impertinent. Asta nu o să se mai repete niciodată. Nu în viaţa asta. Cel
puţin cât o să fie tânara şi atrăgătoare…
Dacă Doamne fereşte se întamplă din nou să mă oprească vreun imbecil, am să ma folosesc de datele Cristinei, ea are carnet dar nu-l foloseşte niciodată pentu pentru că n-are maşină. Seems fair to me, îşi zise în timp ce băga cheia în contact.
Hotărî, ca măsura de precaţie, să nu meargă totuşi cu viteză foarte mare şi să nu vorbească la mobil în timp ce conducea.
După nici o mie de metri un agent îi făcu semn să tragă pe dreapta.
- Futu-vă!!!
Imposibil! Acum ce-am mai făcut?! Formă un număr de telefon la repezeală:
- Andrei, o să te sune un poliţist, fii foarte atent: o să te întrebe de mine. Atenţie! NU SUNT CINE ŞTII TU CĂ SUNT!!!
Apucă să închidă în grabă şi să arunce telefonul pe scaunul din dreapta înainte ca poliţistul să se aplece către ea.
- Bună dimineaţa, doamnă. Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră a (…) Permisul şi talonul dvs, vă rog.
-> Domnişoara… făcu Maria gâtuită de emoţii.
- Mă scuzaţi, actele, vă rog.
- Ştiţi, nu le am la mine, mă grăbeam când am plecat şi…
- Cum vă numiţi, va trebui să facem o verificare.
- Cristina F.
La doua minute după ce dădu prin staţie poliţistul primi un răspuns de la colegi.> – Domnişoara Cristina F, unde aveţi domiciliul?
- Strada Sibiu 12!
Yes, îşi spuse satisfacută, în gând.
- Şi cum se numesc pe părinţii dvs?
Maria amuţi. De unde dracu’ să ştie ea cum îi chema pe părinţii ţoapei de Cristina, nu mai ştia mare lucru despre Cristina măcar, nici dacă mai trăieşte, de unde să ştie de mă-sa şi de tac-su, dacă nu cumva şi aceştia erau deja la 2 metri sub pământ de mult timp, pentru că nici Cristina nu mai era tocmai tânără, cugeta pentru sine Maria. Îşi putu aduce aminte adresa pentru că nu putea uita placuţete cu numele străzii şi numarul, le văzuse de atâtea ori când erau prietene şi mergeau una pe la alta în vizită, nu le-ar fi putut uita.
Dar numele părintilor Cristinei?
Dumnezeule, poate fi mai rău de atat? De ce mi se întamplă MIE? îşi spuse înca odată.
Trase aer în piept şi reveni cu jumatate de gura:
- Nnnu ştiu… eu le spun “mami” şi “tati”…
Linişte. Poliţistului nu-i venea să creadă. Din acest motiv nu mai scoase nici un cuvânt timp de câteva momente bune.
- Domnişoară, nu abuzaţi de bunătatea mea. Trebuie să…
- Nu, pe cuvânt domnule, uitaţi, îl sunăm acum pe prietenul meu să vă confirme că SUNT Cristina!
Lua precipitată telefonul fără măcar să aştepte să i se confirme că acest lucru era necesar, formă numărul lui Andrei şi i-l înmână agentului.
- Bună ziua, Agent Ionescu de la Poliţia Rutieră a (…). Puteţi să-mi confirmaţi, vă rog, ce spune prietena dvs?
- Ce anume?
- Prietena dvs… Cum o cheamă pe prietena dvs, domnule, în primul rând… ? întrebă agentul deja nervos.
Linişte…
Cum o cheamă?! De unde mama dracului să ştie el drept cine se dăduse Maria?! Aceasta din grabă omisese să-i dea acest mic detaliu.
- Nnnu ştiu domnule, ştiţi… eu când o fut îi zic “iubi”!

Victimele modei

Incerc sa-mi dau seama de unde draq a aparut moda cizmelor UGG asortate la pantaloni scurti, eventual rochite de vara. Ca eu tot observ obiceiul asta cretin pe care-l au domnitele. Daca ti-e frig, iti pui bocancii UGG imblaniti si eventual si suba pe tine. Macar stii o treaba. Dar daca tragi o pereche de pantaloni scurti din care iese juma’ de buca, ce rost mai au sosonii aia imblaniti in copite?!!
Adica, ce e sexi in asta? Ca ala care trece pe langa una d-asta isi imagineaza automat 10 degete zbarcite sau poate chiar mai mult de atat…
Bleah!

Salbaticia in Romania

Sambata. Eu cu un prieten ne intorceam spre casa. Intr-o intersectie am facut buf. Un tantalau cu un logan a intrat in noi. Eu m-am panicat. Si n-am vrut sa ma dau jos din masina. Eram speriata de bombe.
O tanti foarte isterica s-a dat jos din loganul cu pricina si a inceput sa urle la noi ca am vrut sa-i omoram ( LOL!) si ca intentionat am facut asta (LOL again). Asta urla muierea-n disperare in conditiile in care ea avea 3 zgarieturi amarate pe bara loganului, iar noi toata partea dreapta praf
Ne-am asumat vina, chipurile nu ne-am asigurat. Desi noi suntem convinsi ca aia au trecut pe rosu. Dar atunci eram in stare de soc si n-am mai stat sa cautam explicatii. Am vazut ca noi eram intregi, aia erau intregi…si am cautat rezolvarea legala.
Am zis ca le schimbam bara. Aia tipa in continuare ca ea de 7 ani isi dorea masina aia, si ca o avea de 2 saptamani si ca vai ce nenorocire s-a abatut asupra ei. In spate avea un copil de vreo 4-5 ani, care, vazand-o pe muma-sa cum zbiera a inceput si el sa concerteze. Erau ca la concurs, care sta mai bine cu inaltele. Plodul mai mai sa se dea la mine: ” De ce mi-ati facut astaaaaaaaaa? Ca tu stii ca eu cand ajung acasa trebuie sa iau calmante din cauza taaaaaaaa?”
Asta imi trancanea la cei 5 anisori ai lui.
Am facut repede un rezumat : ma-sa cretina, tac-su cretin….copilul asemeni parintilor. Pe mine zgomotele ma obosesc si ma enerveaza in acelasi timp. Am observat chiar ca devin usor violenta cand sunt zgariata pe creieri. Asa ca m-am vazut cum duceam mana meaaaaa spre capul copilului. M-am oprit in ultima secunda, cand in loc sa-i dau una sa-l invart in loc, i-am facut un branci in masina si am inceput sa rad.
Bun. Si am zis ca le dam bani sa-si repare masina si sa ne lase dracului in pace. N-au fost de acord ca le era teama ca ii inselam:)). Ei facusera o socoateala totusi si cele 3 zgarieturi se reparau cu 25 de milioane.
Iar m-a bufnit rasul si am zis no way.
Le-am propus o intelegere amiabila ca si asa noi ne asumasem vina ( ca prostii). N-au inteles cum sta treaba cu aia. Cum se regleaza asigurarile intre ele. NUuuuuuuuu. Oamenii retardati!
Ne-am inteles in final la o suma mai mica. Ne-am inteles cu soferul ca baba o tinea cu istericalele in continuare. Ca ea nu mai poate merge la scoala, ca ii trebuie bani de taxi, ca isi duce copilul la spital ca e in stare de soc si ca sa-i acoperim noi toate visele ei de femeie frustrata.
Am inceput sa radem iar.
Am oprit un politist, l-am luat cu mine si l-am rugat sa-i explice dementei cum sta treaba cu intelegerea amiabila.
Femeia a inceput sa tipe din nou, ca noi ne-am inteles cu politistul si ca ala e prietenul nostru si ca normal ca tine cu noi. Deci nu a inteles nimic. Omul i-a explicat pe scurt dar cand a vazut reactia individei, ne-a salutat frumos si ne-a urat succes:))
Noi am ras iar. Si iar. Si iar.

Concluzia zilei a fost ca oamenii sunt slab informati, uneori incuiati si nu vor sa priceapa, sa-nteleaga si sa accepte ca incidentele minore de genul asta, se pot rezolva si altfel decat prin tipete si show-uri de 2 lei.

Astazi am primit treaba asta pe email

Orgazmu la muieri

Băi, urăsc criza asta. Toată lumea vorbeşte de criză. Tot ce e de rău,
dăm vina pe criză. Chiar nu avem alţi ţapi ispăşitori? O să ajung să o fut pe una, şi să îmi zică aia „Ce pula mea a fost aia?? 7 minute de futat şi
gata?” La care io o să răspund nonşalant ca o eşarfă „Pisi… e criză… ce
pizda mă-tii vrei mai mult?”
Ştiţi care-i culmea feminităţii?
Să fii violată şi să simulezi un orgasm din obişnuinţă.
Bă! Urăsc orgasmul la femei. Îl cred, e dreptul lor, nu am probleme cu
asta. Dar ar fi mai uşor să nu existe. Nu ai cum să ştii când e, şi când
nu e. E absurd! La masculi e NGHHH! Smârc. Gata. Tre să fii idiot să nu
îţi dai seama. Poţi să te uiţi şi pe geam şi te prinziŞ
„Ete coae cum i-o dat nea Ghiţă, fix pă frunte. Aşa o să facem şi noi cân
o să fim mari!”

Da la femei e mereu dubiu. O fost, n-o fost… bă, parca o fost ceva… da’
dacă n-a fost? Şi tre’ să ştii, că vorba aia, pula mea, eşti mascul. Dacă nu s-a simţit şi ea bine, nu te simţi centaur. De fapt, oricum te doare în cot de cum s-a simţit ea, dar e sentimentul ăla de glorie supremă internă când o vezi că se zbate ca un pui făra cap. Te uiţi la ia şi te gândeşti,
chit că nu o zici:
“Ooo da… cine-i tac-tu? Cine-i bunică-tu, cumnată-tu, cumătru’, jupânu’,
semizeul, centaurul şi stăpânul incomensurabil al tuturor labiilor tale,
fă? Anja. Zvârcoleşte-te în pulă de parcă ai băgat andreaua în priză,
epileptica lu’ tata!”
Bine. Io o zic. Da’ şi voi măcar o gândiţi.
Când te futezi cu una de multe ori, înveţi tot despre ea, ţi-e lejer. N-ai
probleme. Parcă joci „Need for speed”.
„La prima la stânga cu frână de mână, la a doua îi bagi inelarul de la
dreapta în cur în timp ce cu limba te joci invers acelor de ceasornic pe
sfârcul ei drept”
Dar primele dăţi e absolut stupid. Vrei să ştii, dar n-ai cum. Că na, sunt
unele care nu scot nici un zgomot, şi când termină fac numa „mmmhh”, pe
când sunt unele care din prima fac ca broasca sub roată şi când termină
urlă de zici că-s valkyre. De-aia nu ştii, oricât ar răcni, dacă ăla e
răcnetul suprem sau răcnetul intermediar. Trebuie să tragi ceva experienţă
cu fiecare să îi înţelegi scara de măsurare.
Io am primit plângerea că-s prea tăcut. Că cică nu zic nimica când mi-o
trag, nu scot nici un zgomot. Ninja sunt cul, zic eu, dar cica nu e
argument destul. Mi se pare prostie. De ce să ştii dacă-mi place ceva din
zgomot când poti să-ţi dai seama din ceva mult mai evident, slobozala?
Deci asta încerc eu să zic ca e problema. Că orgazmu la femei e ceva
recunoscut din reacţiile externe, nu din ceva standard, şi ăstea sunt
diferite la fiecare. Nu ai de unde să ştii dacă una răcneşte aşa oricând
vede pulă, sau numa la orgazm. E de căcat. Nu e universal valabil. Ai
văzut un tip cum îşi dă drumu, ai văzut toţi tipii din univers cum îşi dau
drumu’. La femei, nexam. Şi e şi de căcat să le întrebi după:

„Auzi fă, tu aşa răcneşti în pulă, ca proasta la priveghi tot timpu’, sau
ai terminat?”
Mai ales că majoritatea se uită urât la tine şi zic: „Cum, nu ţi-ai dat
seama?”. Pula mea, ce-s, Mama Omida, te ghicesc din schelălăituri? Io mă
gândeam la Angelina Jolie în timp ce te futeam, tu ţi-ai dat seama?
Ce mă inervează suprem e chestiile perverse. Să nu mă înţelegeţi greşit,
n-am nici o problemă cu făcut chestii perverse. Îţi fac şi o labă-n cur
dacă simt io ca e necesar. Cu vorbitul chestiilor perverse am o problemă.
Când mai dau de una care vrea stimulată verbal, mi se îndoaie limba. Mai
zice una:
„Ooo da… îţi place cum se simte în mine?”
Pula mea, nuj cum sunteţi voi, da io-s un tip onest, şi zic:
„Câcat, dacă nu-mi plăcea, nu mai eram cu pula-n tine. E cam evident, nu
crezi ? Auzi, nu cumva eşti proastă?”
Şi aparent li se taie macaroana complet de la sinceritatea mea.
Dar am primit un compliment fain o dată în schimb. Mi-a zis una în
mijlocul acţiunii: „Simt că mă rupi în doă!”
O da, deci m-am simţit ca vandam când sparge cărămizi cu capu’.
Despărţitorul. Divizache. Îi făceam cărare pe mijloc ca frizerul. O
schismam ca Moise. Evident că m-a năpădit un sentiment glorios, chit că
probabil minţea. E trist, bă, că a ajuns PR-ul şi în sex.
Măcar io n-o să simulez niciodată un orgazm. Cel mult o erecţie. Nu
serios, puneţi şi voi nişte beculeţe pe el. Faceţi o convenţie la
următoarea întălnire mondială a femeilor. În loc să vorbiţi despre cum să
uzurpaţi ordinea şi liniştea mondială a masculilor, hotărîţi şi voi ceva
decent. Vă propun io. De acuma, cînd orgazmaţi, faceţi “niii noooo niiii
nooo” sau ceva asemănător. Măcar de primele 3-4 dăţi, să ne obişnuim şi
noi cu voi.
Orgazm, orgazm, n-am nimic împotrivă, da’ să ştim şi noi.

Cruda realitate

Barbatii sunt precum pantofii

Cei care iti plac, te costa.

Foarte putini merita pastrati mai mult

de un sezon.

Daca nu ii iei potriviti, s-ar putea sa te

bata.

Cei comozi nu te atrag, iar cei care te

atrag nu vor sa intre.

Oricat le-ai vorbi, nu devin mai

maleabili.

Unul singur nu e de ajuns decat

pentru Cenusarese.

Unii merita lasati la usa.

Lumea te judeca in functie de ei.

Alte femei te invidiaza pentru ai tai,

iar tu invidiezi alte femei pentru ai lor.

Cei sireti trebuie legati.

Toti trebuie calcati in picioare.

Alexander Rybak

Este castigatorul din acest an al Eurovisionului. Rusnac la origini, dar reprezentant al Norvegiei.
Un pusti foarte talentat care o sa aiba un viitor frumos, frumos, frumos.
Ma bucur enorm ca a castigat.Si m-am bucurat sa vad ca oameni din alte tari au votat tinand cont de propriile preferinte muzicale si nu influentati de patriotismul de rahat care ar fi putut sa-i caracterizeaze ( si care ne caracterizeaza in general, pe noi, romanii!!!). M-am saturat sa fie cineva acolo sus, care sa ne incurajeze sa sustinem UN NIMIC, de dragul unei imagini de popor unit. Nu frate !!! Cei buni intotdeuna sa castige.
D-aia ne-am transformati intr-o natie de spagari, si de inapoiati mintal.

Bravo Alex!!!

Si pentru ca nu e intamplator ce i s-a intamplat….

Chiar nu e…

De curiozitate asa, cum acest pusti poate vb fluent rusa si norsk, si-n acelasi timp sa pronunte atat de clar si cu un accent de nota 10 cuvintele in engleza ( desi il banuiesc c-ar vb fluent si engleza) iar toapa si paparuda de Elena Gheorghe a umblat cu translatorul dupa ea si a cantat dupa ureche.
Bleah.

Partea frumoasa a divortului

O femeie recent divortata,isi petrecu prima zi impachetindu-si lucrurile in cutii si valize.A doua zi a venit un camion si a incarcat totul,inclusiv mobila. A treia zi ,s-a asezat pe jos,in sufrageria goala,a pus muzica in surdina,a asezat doua luminari,doua kile de creveti,o farfurie de icre si o sticla
de vin alb pus la gheata.
Cind a terminat de mincat,a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera,le-a scos capacele laterale,a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera,a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.
Cind s-a intors,fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila.In primele zile totul fu perfect.Insa in curind,incet,incet,casa a inceput sa puta. Au incercat de toate:au facut curatenie,au aerisit…au revizat gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru,au spalat covoarele…In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice,au golit zeci de butelii de spray..Au cheltui o gramada de bani sa schimbe covoarele… In zadar.
Nimic nu functiona.
Nimeni nu le mai venea in vizita,angajatii refuzau sa lucreze si pina si fata care facea curatenie in casa,i-a abandonat.
Disperati,fostul sot si amanta,au hotarit sa se mute.
Dupa o luna inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa.Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon.
In final au cumparat o casa noua.
Intr-o zi,fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si din treacat il intreaba cum o mai duce.El raspunde ca vinde casa,fara insa sa-i dea vreo explicatie.
Ea il asculta calma,apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul,sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa.Banuind ca ea n-are nici o idee de adevaratul motiv pentru care o vinde,ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei,ca sa scape cit mai repede.Femeia accepta si in citeva ore avocatul ii aduce actele la semnat.
O saptamina mai tirziu,barbatul si amanta se oprira la poarta casei,observind surizatori cum muncitorii impachetau lucrurile si le urcau in camion.
Totul…. …..inclusiv barele de la perdele…

Anatomia corpului uman

Mi se-ntampla de regula sa ma duc la doctor si sa fiu intrebata: ” Da’ ce te doare?” Intrebarea e tipica, ti se pune indiferent ca te doare, indiferent ca nu si te-ai dus acolo doar pentru un simplu control de rutina.
Asa ca e bine sa ne mai aducem aminte ce organe avem prin noi, sa stim sa le localizam si sa stim si ce treaba fac ele pe acolo…

Poftiti si link-ul HUMAN ANATOMY ONLINE.

Statistica

College math skills

))))))))))))))))))))))))))))) Can’t be true!!!